Ma-ntreb daca-n bratele lui voi inceta sa respir o secunda
Asa cum uitam a respira in bratele tale.
Ma-ntreb daca rasuflarea lui imi va umple noptile
Si daca va putea mangaierea lui sa ma cutremure.
Ma-ntreb daca pielea mea lipita de pielea lui va mai putea simti
Si zbucium, si extaz, si durere.
Ma-ntreb daca-mi voi mai dori sa ma daruiesc…

Ma-ntreb daca sarutul lui imi va desigila buzele
Si daca imbratisarea lui va strapunge piatra-n care mi-am zidit trupul si inima.
Ma-ntreb daca langa el voi tremura la gandul ca se-apropie zorile,
Si voi prinde aripi atunci cand soarele va-ncepe sa apuna.

Ma-ntreb daca-n privirea lui imi voi gasi linistea si tumultul,
Speranta si deznadejdea, ori abandonul si uitarea.
Ma-ntreb daca el este cel ce te va putea alunga…
Imi promite ca da, dar cine mai crede-n promisiuni,
In imbratisari, in priviri, in sarut?

Ma-ntreb daca dimineata de dupa el va mai avea aroma trifoiului proaspat cosit,
Cand simti c-ai muscat din tot cu mult mai mult decat s-ar fi cuvenit.
Ma-ntreb daca irepetabilul nu poate fi cumva xeroxat…