m-am îndrăgostit de atâtea ori
de mine
acum e rândul tău

și când stăm amândoi pe spate
și ne uităm
la nori
furnica de pe coapsă ca un șurub
îmi injectează metal
prin țesuturi
mă simt atât de grea tot mai grea
prinde-mă de mână/parcă
sunt un copil
care ține de ață un
balon cu heliu

cum stai tu învelit
în coconul tău de iarbă
ca un păianjen care transcende
și greutatea mea curge în jurul tău
și dacă ai vrea
mi-ai putea da drumul doar
cu puterea minții
m-ai face fir de iarbă care
să te învăluie