sunt pe urma pașilor mei de cenușă
îi aud tropăind cadențat sub jăratec
din absurd evadând, se reped către ușă
s-o spargă, s-o spargă și urlă sălbatec

sunt pe urma gândului meu clopotar
tesar să-l aud din secundă-n secundă
chemare din ziduri suspină-n zadar
iederă-n doruri, de doruri înalte flămândă

sunt pe urma mâinilor mele de ram
rodu-i necopt stă să-i cadă din palme
linia vieții bate mătănii la geam
cădere-n genunchi, înviere târzie în psalme

sunt pe urma ochilor mei de livezi
smarald limpezit, într-o rouă târzie de mai
cobor să te știu, să mă știi, să mă vezi
pășune de dor ne-mblânzită de cai

sunt pe urma bătăilor mele de cord
solfegiu schilod repetat de-un profan
iubire de țărm înecată-n fiord
căldură de sân, pe surâs de orfan