Locuia încă de pe atunci într-un loc cu verdeață
unde stând în pat auzea
fâșâitul ca de panglici al mașinilor
pe ,,V. Alecsandri",
după care urma un val încărcat cu alge și scoici;
unde ridicându-se din lenevie
se holba către luminatoarele electrice
uneori ca la niște faruri marine,
alteori ca la reflexiile unor stele coborâte nu chiar pe pământ
și aliniate în ritmul valurilor
date peste cap ca roțile de camioane;
unde copacii înalți foșneau ca norii
bogați în alge printre care clămpăneau crăcile ca niște scoici.
Locuia încă de pe atunci într-un loc cu verdeață
transmutat pentru prima dată undeva pe litoral
unde întristarea și suspinul aveau să vină.
Așa că-și luă în spinare cochilia
și se îndreptă spre Iașiul din care se smulse cu totul.