obrajii se acopereau de sidef
între palmele tale

[ lasă-mi te rog
un cuvânt
să pot trimite râul acesta
într-o cută a frunții ]

un timp am ținut împreună lumea pe umeri

[ atlas este o născocire / nu poți purta o asemenea povară cu inima într-o parte a trupului / și nimeni nu a îndrăznit să ne condamne la singurătate / așezând-o în plexul solar ]

acum florile din tabloul tău au început să se ofilească
în jurul lui o fereastră crește spre niciunde

[ trebuie doar să răsucesc pânza și îmbinându-i capetele vei afla că dincolo există cineva care ne pune durerea pe un portativ / durerea este modală / dragostea poate fi oricum / armonică modală atonală ]

știu

știu că dacă atunci aș fi avut răbdare ar fi curs poezie din tine
pentru că ochii tăi sunt semințe
din care poate crește un cer nou