nu are trup
e spectatoarea umbrelor
în lumină

expresia pură a ideii
plăsmuire halucinantă
a frumuseții fără contraste
a visului neprihănit

a fost o vreme când am renunțat la vise
jertfind dorințele pe altarul unui templu
dorind să fac o lume din nimic
care să se întoarcă de unde a venit
dacă nu poate să fie numai a mea

de asta mă văd cum
implor amantele pierdute pe care
acum
le evoc ca pe niște vestale
poate reușesc astfel să aprind o scânteie din focul sacru

viața mea oferită acum unui copil ca o ofrandă
pe care aș prăpădi-o
oricum
degeaba

m-am trezit din vis

mă priveai zâmbind
pentru că adormisem în haina pe care nu o mai purtasem
de când eram mai slab și mai naiv
de la concertul
cvartetului de coarde
serioso
avea guler de hermină vânată în stepă

eu
de atunci
te aștept

mint

te visez