casa bunicilor nu e părăsită
de la gardul sidoniei la crucea ilenei
măicuța culege smochine
bătrânețea i-a intrat prin piele
ca un fuior
măicuța culege smochine
le molfăie carnea cu gingii sângerânde
timpul a îngenuncheat și el

îmi spui că veșnicia își târăște nodulii în saci
de celofan
bunica acoperă dulceața de smochine

nu nimic nu mă duce cu gândul
la tihnă la compasiune
am veșnic impresia unei crime

întunericul felinarului de la poartă
zvârle plete cafenii
încolăcește picioare pe uluci putrezite
pe urzicile din colț

vița sălbatică s-a urcat pe casă
a înghițit iedera și pipăie cerul
un bisturiu decupând cerul

și lumina pâlpâie bolnăvicios
i-au intrat în sine aripi de staniol

nu mai suport mutilarea închid ochii
în spatele pleoapelor
măicuța astupă dulceața de smochine