Mă lupt în sine și mă frământ...transpir
Mă regăsesc deprinsă...așa cum sunt făcută
Cu intreaga mea făptură să cred că mai respir
Chiar dac-așa, din mine, o parte o simt pierdută.

Mă scol și umblu iar...dorindu-mă întregită
Cu cine, ca și mine, e doar pe jumătate
Doresc ca să deprindă și partea alipită
Limbaju-acelor semne...din texte prescurtate.

Chiar și predestinată, în țăndări prefăcută
Făptura lumii toate, ca și a mea, sperând
Se crede îndreptățită la știrea (cunoscută)
Că doar se primenește, s-a refăcut pierzând.

De-a fost să fi deprins, continuu să doresc
Ce recunosc în grabă, trezită din visare
E pentrucă ințelesul arzând îl deslușesc
În propria-mi cenușe...reînviind...se pare!