aștepta să-i crească pletele spre cer
să se trasforme viguroase-n ramuri
cu fructe
sîmburele
se ruga apei
soarele venea pe furiș
pămîntul cu hohot uriaș îi răspundea cu legile gravitației

acum
un copil îi crește-ntre sîni
alte lighioane stau agățate de fustele ei
picioarele i s-au înțepenit și degetele lor curg în pămînt înlănțuind rădăcini

universul își destrăbălează în uterul ei energia perpetuă