Îmi vine să-mi smulg
părul din cap,
Fir cu fir
Până ajung la timpul
ce mi-a rămas.
Să-mi golesc
memoria plină
de atâtea amintiri
ce încă-mi vibrează-n artere.
Dar n-am să-mi las
ochii sa vadă
Speranțele ștrangulate
de neputința împliniri.
Ca un ostaș ce-și pierde
brațul în luptă
Și tot nu se închină
în fața destinului
ce i-a fost dat,
Am să lupt
pentru un alt deznodământ,
Împletind frânturi
dezbrăcate de al speranței veșmânt
si croindu-le drum de oțel
către împlinirea absolută,
Triunfător îmi va fi sufletul
peste adânca prăpastie
a disperării.