26 iunie 2010

din cartierul vechi și mereu tânăr
al Marelui nostru Oraș Micul Paris îți cumpăr o carte
după ce-am văzut prima piesă de teatru-n Capitală
ocupând cu japca o lojă ca să fim mai aproape de Fl. Zamfirescu și I. Mazanitis
în rolurile lui Don Juan și cel al Elvirei
la spectacolul “Ultima femeie a seòorului Juan”
de Leonid Juhovițki
cu regia și luptele scenice ale lui Vladimir Granov –
cartea asta-i o altă bucurie doar pentru tine
Iubito_Una cea mai frumoasă femeie
de care nu mă voi lăsa nicicând

cartea lui Valentin Nicolau “Mai jos de Figueras”
lectureaz-o-n taina ce-i vine din librăria Nemirei

*****

“Seòor Juan’s last woman” by Leonid Juhovițchi (with an alternative interpretation of the essay “The Myth of Don Juan”):

„The Don Juan we question today is the man of endless desire and excessive pleasure.”

și eu sunt dependent numai de tine Iubito_Una precum Zamfirescu

actor normal îndrăgostit până-n creștet frumos și nebun ca Juan
ce ne-a incitat atât de mult ridicând sala în picioare
prin jocul său de Zoro căruia-i semăn… la nasul meu de Cyrano
sau prin vorbele șoptite Conchitei încă din primul său act (neconsumat)
după perdea în microfon
amplificându-și declarația recitată cu sărutări la urechea ei
ori din al doilea act
(consumat)
după coit când ea-i felicitată de Elvira –
soția sa ce-l regăsise după două decenii de-absență –
soția modern iertătoare ce nu i-a străpuns decât merele din coș
cu stiletul mândriei ultragiate

ți-aduci aminte că în satul fântânii părăsite și-al hanului morții
unde apare Don Juan cu-ai săi cincizeci de ani (în)trecuți
de-atâtea glorii circula deja faima virilității sale
Conchita o cultiva sfânt precum toate nubilele Spaniei
iubitul ei bard țăran Mico la fel credea că va da nas în nas cu el
și va deveni un genial scriitor – viitorul dramaturg Tirso de Molina

când a văzut-o întâia dată Juan a fost rugat de ea
s-o mângâie s-o strângă să-i rupă fructe direct din carnea tare
superstiția era chiar o lege
Conchita știa că el e Zburătorul lumii ce-i poate da farmec întreit
dacă ajunge-n patul său – prima noapte-i jertfită stăpânului Amor –
însă actorul Zamfirescu-i maestru
Conchita (sau rolul ei asumat de Katia Pascariu) își strânge ochii
se vrea acum (nu în alt timp de către altcineva) dezvirginată
însă nu primește de la Zburător decât o mângâiere de fulger timid
înăbușit acordat pe sub braț pe obrazul ei imediat depărtat
pe semne că nu mai credea(m) să-(mă)ntâlnească femeia

“But beyond the seducer there is another Don Juan, the refractor, the transgressor, the one who though sinful and delinquent tries to insolently break all norms and laws.”

Conchita dansează ca tine Iubito_Una
Conchita ești tu – Ultima_Una mea aventură
Totala_Una dispensă ce mi-a fost dată înaintea aruncării-n fântână
de către Executorul Interpolului de moravuri
(în interpretarea fulminantă și iezuită a lui Ionel Mihăilescu)

“From this deviant character, the romanticism created the outlaw, the glorious revolutionary, while our age celebrates in Don Juan either the marginal representative of a class that rejects his values or the opponent, the man of refusal in a society where he can not find his place anylonger.”

Juan (alias Zamfirescu) îți replică Conchito
că nu iubirea patimei ai așteptat-o
ci iubirea tandreței deplin împărtășite de noi doi
eu “semăn cu Voievodul Þiganilor” – bine mi-a zis-o Marin Mincu
înainte cu două săptâmâni de-a fi vizitat de Executor
și abia acum când termin romanul știu că sunt Iorgovanul tău rătăcitor
cu aer de spaniol ori de băștinaș sud-argentinian

patul prenupțial
pe care mi l-ai pregătit
e făcut de tine Iubito_Una
din iarbă crud colorată
și acoperit de mâna ta pricepută
cu mantia mea înșeptit împletită
c-un grena de Don Juan
îmbătrânit canonit și căinit de toți până să te cunosc