cerul se scutură de tainele adânci ale iubirii,
și îngeri pierduți prin lumi de ceară
alunecă și se strivesc de pavajul rece al dimineții.
„ne cheamă pământul” și noi îi răspundem
cu strigăt disperat de ură,
lăsând să moară pastelul de culori al sufletului
din adâncuri, din țărâna patriei luminii...