Valuri duioase,
De trupuri golașe
Se pleznesc;
Iar, soarele aprig
Năpustește asupra noastră
ÃŽn casa lui,
Să ne adăpostească.
Un glas de scoică răgușit,
Ce ne urează bun venit
Se furișează prin nisp,
Uimit fiind, necontenit.
Nisip de aur ce străluce,
Ștergându-ne urmele ude
Ne lasă goi,
Cu temeri noi.