Vin zori în dezalcoolizate clinici
Și roua-mbată iarăși pacientul
În cabinet verdicte dă docentul
Cu ochii lui necruțători și cinici.

Și mușchii își înfoaie asistentul
O asistentă cu priviri edenici
Precum în strana unei vagi duminici
Stă dulce-n soare tot sfințind cimentul

Pe care pasul ei timid îl calcă.
Un deținut de ea-i amorezat,
Vorbind cu ea și vorbele-i sunt halcă,

I-a scris poeme dar n-a cutezat
Mai mult. Și iar nebunii poartă-n falcă
Dejunul mic pe-un scaun așezat.