de departe
de undeva de foarte departe
vin corăbii cu amintiri ambalate frumos
pe apa limpede și adâncă din ochiul meu stâng
care își așteaptă lacrima precum iasca un foc abia pâlpâind

dar nu mai trec ploi prin pleoapa transparentă
iar tâmpla stângă stă lipită pe un colț de uitare
lângă tâmpla dreaptă a imaginii mele în oglindă

de când ochiul stâng nu mai privește decât înăuntru
ochiul drept își varsă toate furtunile înafară
urcându-și ultima rază de lumină pe conturul unui surâs de copil
ce stă ghemuit în pântecul alb rotunjit al trupului replicat
în răceala de gheață a oglinzii

nu cerule nu
degeaba azuriul tau își flutură mereu aripile pe lângă ochiul meu drept
de acolo ies stoluri infinite de păsări cenușii
ce desenează nori
și aruncă tentative de zbor ca niște săgeți spre locul în care
demult
cândva foarte demult
totuși o inimă
și-a fredonat prea repede cântecul...