Rămas-au doar amantele spre seară
Ce-și așteptau iubiții în ascuns.
Iubiri prea pătimașe scurg prin ceară
doar flăcări, ce emană nepătruns.
M-acoperă, mă-adapă și mă tace
Perechea de priviri ce m-a răpus.
M-adoarme și mă-mbie. Mă desface!
Iar eu... nu am nici cel mai mic răspuns...

Ca azi... ce-amețitoare simfonie
În întuneric simțurile amorțesc;
Se plimbă-n van iubirea - astenie.
Priviri... se-ascund perfid in viclenie;
Se-amestecă pe stradă nefiresc...
Amante, sub perdele se feresc.
Alunecă prin amintiri difuze,
Prin poze vechi ce le-amintesc cu drag;
Prin texte prăfuite... și confuze,
Se-amestecă prin termeni mult prea vag.

-

Și-amantele... rămas-au iar spre seară.
'și-așteaptă-ncă iubiții pe ascuns...
Iubiri ce pătimașe-au ars în ceară...
Încet, încet.... de tot.... s-au scurs.