De când s-a întâmplat,
mă trezesc dimineața cu ochii injectați de ură,
ea dispare când te privesc dormind liniștit.

Zâmbesc amintindu-mi traseul făcut pe Jepii Mici
despletind cărările muntelui până sus- la Cabana Caraiman-
apoi mai sus- spre Babele- și mai sus, aproape de cer - La Cruce-
unde norii, ghemotoace rebele, ne-atingeau creștetele.
atunci țineam prizonieră iubirea în rucsacuri.
îi mai dădeam câte un bob zăbavă în priviri,
până seara, când o lăsam să ardă liberă, în preajma focului de tabără.

nu mai suport să-mi oglindesc neputința în mila din ochii tăi!
fii liber, iubitule!
am să te scap de corvoada din căruciorul cu rotile
acum