Indiferența feei ...


El p-atunci, un ins sihastru,
Ca vulturu-n ceru' albastru,
Ea, a Afroditei adversară,
Cum sunt trandafirii-n vară.

El și ea, p-același drum,
Ea, focul și el, viitorul scrum,
S-au văzut, scânteia ei a aprins,
Sufletul lui, până atunci stins.

El cucerit, la ea se duse,
Și cu vocea subțire-i spuse:
Vreau cu tine-n veșnicie să mă plimb,
Să simțim al iubirii nimb.

Ea glacială, cu privirea îl pătrunse,
Și decimându-i speranța, îi răspunse:
Iubirea ta-i o flacără pe-un gorgan,
Și peste ea vine-al indiferenței uragan.

El cu dragostea-n torace,
Ea acolo-nfipse ace,
Ea furtiv, plecă-n tăcere,
Iar el se pierdu-n durere.