N-am nici o idee.
Capul mi-e pur si simplu gol.
Tabula rasa.
Stau turceste pe podea si astept.
Ce? Nu stiu.
Dar e o stare.
Lipsesc evenimentele.
Nu am unde sa ma duc,
de unde sa ma intorc,
ca si cand n-as mai avea pe nimeni,
si nu-nteleg rostul pentru care sa fac
cutare sau cutare lucru.
Ar fi trebuit sa fiu stralucitoare,
sa m-agit, sa ies in fata.
Stii cum face lumea!?
Nu renunta asa.
Da din coate. Lupta.
Nu-si strange lucrurile sa plece!...
Am incercat si eu, dar nu mi-a placut.
E ceva pe care nu-l simt,
fara scop, intr-un fel.
Nu functioneaza!
Acum, de exemplu, mi-e greu si sa respir.
Ridica-te! Asa. Marseaza pe loc!
1,2,3,4!; 1,2,3,4!; 1,2,3,4!;
1,2,3,4!; 1,2,3,4!; 1,2,3,4!
Stii ceva?! Stai jos! esti jalnica!
De ce crezi tu ca esti aici? Ei?!...
Doar asa ca sa mergi dintr-un capat
in celalalt al zilei?!
Trebuie sa te mobilizezi,
sa-ti organizezi timpul!
Ce-ai facut cu toate astea?
Nimic, nimic, nimic!
Numai mofturi si iar mofturi!
Te crezi cumva vreo printesa?!


Eu chiar sunt printesa,
dar nu vreau sa se stie...