o minge de baschet ricoșează
în asfalt și se apropie
o palmă lovește și-i deviază traiectoria
se întoarce spre corpul proiectat în vis
nu ripostez deși știu că trebuie să
reflect razele de empatie grijă
și dragoste închipuite din
direcția respectivă

revenirea la realitate e mai mult
ca un semnal din partea
unui suflet real dar închipuit

atunci te găsești lovind cu furie
în aer, în existență
că nu e nimic palpabil
deși promite a fi
că nu te îmbrățișează doar aerul rece
care o noapte întreagă
te-a invadat prin fereastra deschisă
amintindu-ți că frigul
există și nimic altceva
și că tu ești aici
probabil nu acum
dar singur...