Cu toată
duzina de coaste scrîșnind
dizarmonic atonic
mă-ntind în așternut
nu pot ațipi
măduva oaselor m-apasă
și-atunci visez visez
năclăit de nectarul corolelor
și-mi cresc aripi diafane, multicolore
dacă sub crusta de praf argintiu
ar răsări humusul moale
și firul ierbii victorios
mă întreb oare
ce ar visa rîma din Lună