când a zidit umanitatea
Dumnezeu a început
cu locul copilăriei mele
cu vibrația luminii din curtea bunicii
cu mirosul de cais ars de pe verandă
cu răcoarea din antreul casei
și gustul sfânt de brânzoice
rumenite în cuptorul cu vatră

a pilonit la umbra casei
leagănul acela care mă purta până la cer
și liliacul care încărca aerul
în diminețile copioase de vară

Dumnezeu și-a desăvârșit creația
în palmele blânde ale bunicii
în rugăciunile ei umile
în înțelepciunea bunicului
și evlavia privirii sale

exilat pe o insulă fără Dumnezeu
mă intorc cu fiecare gest
la religia propriei familii
la o casă în care lumea mea
începe și se termină