Tăceri de moarte albă se colindă
peste a serii pace și extaz,
e vară...în amurguri roșii,
și a tăcerii umbră mi-zice să te las...
răsuflu fără teamă răcoarea din chindii,
aștept să ploaie,
să revin...
din visul unei veri uscate și meschine,
să încetez a mai gîndi la tine...
dar glasul ploii-mi este prea puțin...
e vară...moartea e cu mine...sau eu cu ea...
...nu știu...
căci prea tăcută este seara din privire,
tu ești departe...ori eu nu mai sînt...
nu mai aud...amurgu-mi este surd...