treci cu timpul intre degete duci coasa
ce taie firele ierbilor fanul pe tample
exclamatia ta are aurul regilor
la picioare covarsitor egale cu fumul
cand ai timp sa ma vezi miraje-n povesti ?
respira locul inghitindu-si samburii
ca pe copilele goale, stii te iubesc totusi
printre firele pamatufului
din care-mi spumezi secundele
decat fete morgana candidoze
citindu-si pe pielea uscata,
printre oasele tale pline de maduva intelepciunii
ascunzand ferestrele nedeschise
paralele cu linistea noastra

dor ma dor luminile din care am sorbit
lacrima cerului cand ai venit
topit de dorinta langa mine
in pat, la plecare
mi-ai soptit:
"am cules azi pescarusul zilei
intr-o stire din temple, era ochiul
privirii tale inaltat la apusuri"

stiam atunci ca iubirea nu doare