Imagine din noaptea în care n-ai fost viu,
Doar umbra rătăcită pe lângă adevăr
Sau rază refractată dintr-un enorm sicriu,
Vecie spânzurată c-un singur fir de păr.

Tu râzi când lumea plânge și tulburi zodiacul
Și macini omenirea cu scârbă și dispreț
Dezastrele acuma le măsurăm cu veacul
Că-n fața urii tale nimic nu are preț.

Râsul tău e urletul hienelor în pustă
Atunci când moare omul, un altu-n loc apare,
E o comemorare rigidă și vetustă
Într-un ținut mirific cu veșnice hotare.