aici se sfârșesc condamnările
nici un vers comun pe culoare separate
doar noi ne vom deschide din tăișul sărutului
pe rugul aprins al dorințelor
ne vom naște din brațe genunchi
în toamna celor nerostite pe un ram
cu pieptul încleștat refac întâlnirea celor
retrași dincolo de cortină
te voi căuta ca un orb prin ultimul strop de vin
sub așternutul cald al nopții
unde zeii mai aprind lumânări
totul însemn pe buze n-am cum să uit
nici măcar indiferența iubirii tale nu o port
mai mult ca o scrisoare către raze
poate nu târziu din umerii ascuțiți
într-o prelungire de rouă pe sânii dimineții
ne vom topi