Ascultă, Doamne! În viața mea
nu am mai vorbit niciodată cu Tine:
de mic mi-au spus că Tu nu exiști
și eu, prostul, am crezut.
Nu am contemplat niciodată operele Tale.
Dar noaptea asta, din craterul unei grenade,
am privit cerul înstelat deasupra mea.
Fascinat de scânteierea stelelor,
dintrodată, am înțeles înșelăciunea.
Nu știu, o Doamne, dacă îmi vei da mîna Ta,
dar eu îți voi vorbi și Tu mă vei înțelege.
În mijlocul acestui înspăimântător infern
mi-a apărut lumina și eu Te-am descoperit.
Sunt fericit doar pentru că Te-am cunoscut.
La miezul nopții trebuie să atacăm
dar nu mi-e frică pentru că Tu mă păzești.
E semnalul! Trebuie să mă duc.
Poate că această noapte voi veni să bat la ușa Ta.
Chiar dacă până acum nu am fost prietenul Tău,
când voi veni îmi vei permite să intru?
Acum de moarte nu mă mai tem.
(Aleksandr Zacepà-rus ucis de o grenadă în al II –lea război mondial )
(sursa: calendario „Frate Indovino”-2009 –Italia)