Un strat de zăpadă va fi mereu piele.
Mi-ai zice să-ți rămân munte.

Iubitule, eu o să fiu numai albul.

Adu-ți aminte ziua în care eram amândoi
în fața cișmelei, privindu-ne limpezi
prin susurul apei ca printr-o oglindă

Și toate oscioarele șirei spinării
mi le-ai numărat pe degete
mereu incomplet.

Dă-mi drumul, lasă-mă să plec.

Zi-mi dacă lucrurile la care te uiți
se micșorează continuu
când mă îndepărtez