Nu așa era sfârșitul la mine în poveste
Această-nghesuială de măzgălite voci
Că nu mă vrei, eu văd, dar nu voi înțelege:
De ce dracu' nu-mi vine sictirul ăl' de porci?

Nu așa erai nici tu la mine în poveste
Devreme ai luat foc și-un vânticel te-a stins
La mii de rezolvări le caut începutul
Dar pielea ta de mult, e drept, nu am atins

Nu așa era nimic la mine în poveste
Pentru că, soldățele, eu m-am dăruit ei
Așa cum tot a fost minciună la tine în poveste
și nici măcar nu știi ce zace-n urma ei.

Tu o să crești întreagă în bila ta de sticlă
pe care o rotești vioaie prin lume ca să mergi
eu am să cresc murdar și șchiop de-un dram din mine:
aceasta dragă lună pe care-acum o ștergi.