Mă aflu în afara oricărei convenții
în afara zidurilor spoite cu numere și iluzii
peste drum de ospiciu;

Privesc cum șeful tribului deghizat în mort
lipește tapetul fumului pe vitrine
- mi se interzice să privesc în mijlocul cercului
cum cămășile părăsesc oamenii
mânecile lărgite prevestesc noi viituri -
mă aflu peste drum de pușcărie
deghizat în craniul sărmanului Yorik
o lumină ucigașă în valuri se revarsă
peste părul femeii de culoarea șofranului.

Peste drum de calea țării
mulțimea se agită mulțimea dă din coate
polițiștii lovesc în scuturi cu bastoane electrice
cineva strigă: “aici va avea loc alegerea,
aici se va vota numărul meu,
care se va multiplica, va crește
odată cu numărul morților”.

În camera cu sorii stinși
geamătul prinde rădăcini înflorește
mâinile îmi sunt jumătate înăuntru
jumătate în afară pe indicatoarele
arătând drumul spre tunel
clopotele prăbușite
ceasurile încremenite…
flăcările curg din părul femeii
râsul ei – ca o mitralieră –
se-aude prin noapte.