Dacă locul ar putea vorbi,
Să ne-amintim de vechi promisiuni,
Sau cu iubiri de ne-ar ademeni,
Tot vom găsi în el huzururi și minciuni.

Dar în a rădăcinii rezidență
Ce, regulat, ne cheamă inapoi,
Găsit-am vechiul grup de dizidență
Și dulcea mângâiere a ochilor tăi.

Cu blânda ta privire și un zâmbet clar
Explici acum, cu patos de copil entuziast,
Orice poveste! Te oprești cam rar,
Iar suflul de tăcere-ți este cast.

Acest album îți va rămâne-n veci în amintire
Și filele din el muze-ți vor fi.
Să nu arunci vedoată în neștire
Cuvântul ce ti l-am rostit în acea zi!

Acum doi ani – doar timp trecut fără vreo relevanță,
Aici,- sub un morman de cărămizi eterne,
Doar noi – ceilalți n-au nici o importanță,
Semnificația aflat-am a discerne

A unei legături clădite din priviri,
A unor gânduri ce așa departe
N-ar fi răzbit pe-atunci… ‘ndrăgite amintiri.
Putem doar a spera că nu deșarte…

27 August 2010
Sibiu