ÃŽn toamna asta
am intrat mamă
fetița mea simte
atât de pur
aerul ...vântul
iar noi, cei mari
din familie
respirăm alături de ea
aerul suav
al copilăriei!
e toamnă
si primii ei pași
ne-au adus în
al nouălea cer
stingher
un nor
pe covor!
lumina se stinge
revăd
ascult
aici
acum...
mâine, poezie
la ceainărie
recital
deloc banal
un chip
o imagine
sau
mai bine spus
o fotografie
recenzie a trecutului
nimic altceva
decât un clișeu
al destinului meu!
rechem ciorile
să culeagă florile
buchet de mireasă să
facă din ele
pentru zile grele!
ce spui?
nu-nțeleg de ce
spre toamnă te-ndrepți șchiopătând!
nu-ți fie frică de cules
ai pus, ai crescut
ai ales...
rămâne în toamna ce vine
să bei mustul gusturilor
fine!
te chem vânt de toamnă
să iei
tristețea, necazul
și umbrele lor
tu du-le departe în lumea
apusă
și lasă-ne doar
în colț, pe trotuar
o carte deschisă spre
mâine!
așa dinspre toamnă
ca mamă voi merge
spre iarnă
și-apoi cu emoție vie
în verdele crud
din firul de păpădie
spre raza naivă a primăverii...
sper soarele torid și galben
al verii...
din nou pe alei cu frunze uscate
departe, departe
departe!