Mi-am acoperit lacrimile cu fard și am plecat mai departe...
M-am rupt de tot ce am iubit vreodată, nu iau cu mine nicio parte !
Am aruncat bucăți din inimă și visuri o dată cu ele
Dar nu mă-ntorc deși lupt cu mine sau cu gândurile mele.

Nu mă opresc chiar dacă îți curg izvoare de lacrimi pe față -
Și eu am plâns cândva si tu ai fost de atâtea ori de gheață...
Dacă te-aș vedea cerându-mi ajutor înecat în sânge
Atunci m-aș înmuia cu siguranță, fericită aș plânge !

Toate filmele ce le-am construit în minte ar lua viață,
Vreau să văd disperarea din sufletul meu la tine pe față
Când fără milă te-aș înjunghia în piept cu propriul tău cuțit
Să simți si tu cum îți rupe inima cel pe care l-ai iubit...

Și te vad întins pe parbriz când accelerez până la podea,
Te duc în locul unde doar gura ta îmi jura că mă iubea :
La noi acasă, în dormitor, te pun pe pat, dau foc și dispar ;
Atunci mă urc în mașină, zâmbesc amar, plec, mă dau cu fard iar !