duminica
te smulg de pe unde te-ai ascuns
e un fel de-a spune
tu rămîi acolo
ca-n toate poeziile de le scriu poeții
și-n care iubita-i tot una cu poezia
și-n care poezia este iubita secretă a poetului
eu te-am rugat să rămîi acasă
în glodul uliței ori pe A37
planeta aia unde te-ai întîlnit
despuiată ca o curvă
și la fel de obraznică
ai spus că nu că de ce că nu se poate
și nu știu tot ce ai mai spus
sigur este că trebuie să-mi încep din nou poezia
pentru că-i duminică
și duminica te smulg de pe unde te-ai ascuns
îmi aprind o țigară
(înainte de asta mă uit în oglindă să văd dacă mai ai am fața aia de poet)
înjur sfinții care nu și-au luat încă aripile la spinare
îți șoptesc ceva cald
ori vulgar la ureche
(pot face asta pentru că-i duminică)
aștept plîngînd pe terasă
apoi înjur iar
să dea cît mai bine atunci cînd voi spune asta
încă se mai poartă sfîrtecarea
mă dezbrac să-mi fie frig să-mi fie cald să-mi fie noapte și
scriu
duminica te smulg de pe unde te-ai ascuns
poezie