inima cerului e o piatră albastră
plină de înțelepciune și uitare
în ea se adună tot sângele nostru
al păsărilor cu chip de om

dincolo de frunzele putrezite
puzderie de cai minusculi
iși scutură coama gabenă ca paiul
împânzind eterul cu valuiri reci

inima noastră e o taină roșie
și piatră și frunză
odată odata odată
se va albăstri