Mă văd în firul ierbii
mângâiat de mama Primăvară
cosit de mână drăgăstoasă de voinic
ce poposește la ora prânzului
sub umbra teiului înflorit
să scuture polen asupra iubitei
venită cu dragostea în traista
plină cu de-ale gurii
și-un ulcior să potolească focuri

Mă văd în fânul brazdei
uscat sub focul soarelui de mai
întors de-o mână vrednică
ce-n arșița din miezul zilei cată umbră
sub copacul cu cireșe-aproape coapte
și îndemnat de-a sa mândruță
le numără pe cele două câte două
probând cerceii la urechi

Mă văd în fânul adunat porcane
încărcat în care și-așezat în stoguri
de-aceleași mâini prea-vrednice la muncă
ce știu cuprinde cu-nfocare mijlocelul mândrei
ea-așteaptă și-mpletește visele iubirii
pe frunte-având cununi de margarete
împletite din florile de lângă drum

Mă văd în firul ierbii
în chipul îndrăgostitului voinic
trăiesc o viață plină de simțiri umane
iar frumusețea care-n natură-și are-origini
nicicând n-aș vrea s-o schimb cumva
aș suferi în firul ierbii
și-n chipul de voinic