Din calcul greșit -de ordin zecimal-
A rezultat o stea, infimă ca proporții,
Ce m-a vegheat dintr-un cotlon astral
Cu grindină și foc, în calea sorții.

Îmi este casa diformă și pustie,
Iar prin ferestre pătrund demoni cu colți de argint
Mușcând sălbatici, din carnea încă vie
A sufletului meu, mult prea adânc rănit.

Vântoase mă învăluie în înghețate pâcle
Devorându-mi ființa, păcatul consistent,
Și nici nu știu, cu mine, ce are să se-ntâmple,
Prevăd doar decăderea cu titlu permanent.

După ce-am pierdut tot ce-am clădit,
Ce răni mai sunt dator acestei sorți?
Înfrigurat, flămând și dezvelit,
Răspund afirmativ chemării celor morți.

Destin, ediție de viață total inoportună,
Te-aș întreba extrem de interesat
De ce lumina caldă mi-a tot rămas în urmă
Iar astăzi, rătăcesc pe-un drum întunecat?

Pășind prea multe praguri cu piciorul stâng,
Pe tot atâtea uși am fost dat afară
Și m-am ferit, să fiu văzut că plâng,
Sperând în șansa mea ulterioară

Chiar dacă azi destinul îmi dă o palmă grea
Și fără adăpost `noptez pe caldarâm,
Nu, nu regret nimic din viața mea
Dar nici prea mult, n-aș vrea să mai rămân...

Deja, simt cum mă îndepărtez de mine
Cu fiecare zi, cu fiecare ceas;
Respirând neliniști în umbre de ruine,
Constat că moartea, e tot ce mi-a rămas...