urmând sfânta familie
întemeiată de tatăl meu după revoluție
pagina mea albă pentru viața lor neagră
am locuit o vreme în orașul bari la mama
care muncea pe rupte la o nonagenară
pe jumătate nebună
a cărei viață fusese cu mult mai fericită
decât fusese fericit tot neamul meu
pe jumătate îngropat
în piramide de faraoni al căror nume scrise cu ideograme nu pot fi rostite
moartea survenind instantaneu și nu mai poți fi trecut
nici măcar în cartea morților anonimi
pagina mea neagră pentru viața lor albă
ca să mi se ușureze povara l-am chemat în vis pe sf. nicolae
el mi–a arătat cu graffiti drumul spre tatăl meu
care construia cele mai înalte turnuri ale aducerii aminte
din imperiul infantelor
și se urcase pe ultima corabie a lui cristofor columb
lăsându-mi prin testament imprescriptibil
hărțile legendarului piri reis al cărui nume din limba arabă
Hadji Muhiddin Piri Ibn Hadji Mehmed
se mută pe zi ce trece din oraș în oraș al căror nume nu-l mai știu
obosit de drumurile lungi fiindcă pe autostradă –n germania
dacă nu te uiți cu atenție unde stă scris Ausfahrt
nu mai afli niciodată numele orașului în care ai ajuns
oameni scrupuloși muncesc mai mult
decât au timp să-ți răspundă la întrebări balcanice
sau îl vânează pe tatăl tău
care câștigă o pâine neagră pentru viața ta neagră
să tot fie ceva vreme de când tatăl meu nu s-a văzut cu mama mea
în arșița zilelor mâncam pui la rotisor
și mi-era dor de porumbul copt în jar din vatra bunicilor
de untul de casă făcut la putinei care nu mai există
cum nu mai există decât
drumurile străine
gropile străine
amintirile străine
castelele străine
moartea străină
melancolia unor nori mai negri decât vinul din sânge de viperă
ce nu poate opri inima mamei din copilărie când mă-mbrăca în sinele meu
ca să fiu cel mai frumos copil din lume
și eu trasam cu grafitti același drum pe care nu știam
că într-o zi va trebui să-l umplu cu holocausturi ale depărtărilor