ridică fruntea
încă un bărbat învins nu e o noutate
eu o să fac primul pas vom ieși din tranșee
cât ai zice Nu cred Mi-e teamă Nu cred
să nu cobești pe câmp vor răsări năluci la fiecare pas
una mai păcătoasă ca cealaltă

tu să mă ții strâns
să nu te îndoiești
îți voi face culcuș pe genunchi să-ți legeni meteoriții pe timpane

voi aștepta
voi veghea dreaptă orice oftat sufocându-l cu gura
îți voi da să mănânci jumătate din porția mea de suflări
(în flaute de-argint te cânt)
iar din vreme în vreme te voi sălta pe brațe scuturându-ți
buzunarele de orice mărunt din trecut

voi pleca uneori să iubesc singurătatea ta zidită masculin în unghiurile bărbiei
vei lupta pe stânga în timp ce pe dreapta eu voi broda copii din iedera de pe casă

vezi e simplu lasă cârjele alunecă în tine și-apoi zvâcnește în afară

voi fi aici

aici voi fi flămândă lucrând textul acesta de afișat neputințelor tale în seri cu lună gri mândre și blegi
alteori voi pleca a tăcere printre planete să-mi vindec cometa unui gând
(unele gânduri îmi sfârâie pe buze răni ce-mi țin calea)

nu zâmbi
încă nu ți-am zis gluma iar timpul încă nu a nechezat a-mplinire
pune palmele în spirală și nu mă rupe
înainte de oglindă trebuie să admiți

că în tine locuiește o femeie

că aceea sunt eu

că am numele tău

și că vom răzbi împreună
să ne furișăm din lunetă în lună

în încercarea de Unu