Copacii aleargă pe suprafață icoanei-
o cascadă de îngeri
înroșește ochiul bufniței;
se-mprăștie noaptea
peste lada de zestre a ierbii...

Fă-mi loc în brațele tale,
nu vreau să privesc timpul
cum se sufocă
între foile veline,
mai bine sparg zidul
peste care arde
ochiul plin al lui Dumnezeu.