noaptea se ștergea molcom la ochi
luminile trăgeau fermoarul genților de școală
peste eminescu grigorescu iorga
mâzgăleli cu ruj și poze indecente

o vreme mai galopau chicoteli
printre perne
chiar și frunzele teilor șușoteau
singur cuc ceasul cânta
stins

scântei de cuțit sfârâiau
pe trupul nedezmeticit
parcă o venă sărise din patul meu
și tâmpla era dată la o parte

auzeam clopote

cât cum

un rânjet
înlăuntru
înspăimântate neoanele

pe așternut
carte de rugăciuni
cu privirile ațintite

(19 sept. 2010)