totu-i senin , ce plictiseala!
doar linistea ma impresoara
in timp ce pomii verzi
imi spun o poveste care n-o sa-ti vina sa crezi.

se face ca eram odata eu,
un tip siguratic,care plange mereu.
intr-o zi , de nu se stie unde
aflandu-ma intr-o padure ,la munte...

m-a strigat cineva
iar eu dand dovada de un curaj nemaiintalnit pan-atunci
am raspuns.
oare cine era?

se face ca o pasare maiastra
frumoasa si extrem de valoroasa
s-a asezat pe umarul meu
intrebandu-ma cine sunt eu.

nu am zis nimic , doar am tacut
iar atunci ea , a zburat in vazduh.
de atunci au trecut fix trei ani
pana cand am iesit trist la geam.

deodata,aud soneria.
ma duc la usa si o deschid,
iar atunci, a aparut ea.
un trup perfect de neatins.

in final ,sunt insurat de cativa ani
cu o fata pe care de-abia dac-o visam
si pe care o tin in brate la umbra pomilor verzi
iar ea ma iubeste incat nu o sa-ti vina sa crezi.