curge o apă limpede din matrice
dar copacii s-au legat și mai bine de cuvinte
aud stoluri ciocnindu-se-n eter
și eu caut eu caut misterele altei lumi

se freacă argintiul răspuns de colbul nopții
de pragul zilei de mâine se izbește cu ciudă
timpul e o pisică mângâiată pe burtă
trăim cu zgomot o lume în tăcere

o lume tăcută trăim și nu spunem nimic
gândim și nu spunem nimic
iubim și nu spunem nimic
avem o memorie comună și mută

dar noi tot pe corabie suntem
în aceeași barcă și apa ne urcă la glezne
să alegem un obiect iată sunt mai multe
mai limpezi (ca apa din primul vers) precum peștii minune
și nu le putem defini încă

să posedăm valorile sacre prin părțile moi
trăiască lirismul epic să-i tăiem buricul
să-i tăiem buricul apoi capul
astfel în carnea noastră vor lumina toate greșelile