Zilele trec și șterg în urma lor clipe dulci,
Las amprente cu noi doi dar în trecut,
Trec ore-n șir când mă gândesc și n-are rost,
Noi doi am fost,dar n-o să fim așa a fost.

Timpul se pierde,rămân doar lacrimi de prisos,
Clipe rămân,le-neaca visul vag dar orb,
Și tu și eu suntem străini și-i vai de noi,
Căci sufletul muncește-n dor în amandoi.

O lacrimă să-mi ștergi iubite ar fii destul,
Să văd că totuși am fost ceva și-o să rămân,
Și-o vorbă bună să-mi dai atunci când pleci de-aici,
Să știu iubite ce o sa las în amintiri.

Corabia dorului se scufundă-n gol,
În mii de vorbe,fapte-n doi și gânduri pustii,
Iluzii trec prin capul meu și le-ocolesc,
Nu vreau să șterg ce a rămas în sufletul meu.

Caut să uit c-ai fost aici și nu mai ești,
Caut să pierd un zâmbet fals printre idei,
Dar tu apari în vis mereu întâmplator,
Și cum să uit că te-am iubit și te ador.