Freamăt surd
Din frunză-n frunză,
Rezemată-i stânca-n umeri,
Ea scobește a mea privire
Când se scaldă în pârâu.


Tu cheie fără de urme!
Te înalți până la soare,
Fluieri vântul la picioare,
Spulberi gânduri călătoare.


Doar petalele de fluturi
Ne întâmpină-n poiană;
Trec în valuri de lumină,
Florile ni le prezintă
Și feriga ne-o dedică.