Cu lacrimi în ochi privesc acum,
Trandafirul roșu, uscat, mort ce pe masă zace,
Și gândul, și inima îmi tace.
Ai trădat iubirea, ai uitat trăirea,
Þi-ai bătut joc de ale mele sentimente,
Ai înșelat ale dragostei elemente.
Mă uit acum în paginile roz, ale jurnalului trecut,
Invadat de lacrimi și suspine,
Mi-e greu să cred cât de repede din iubitul meu ai devenit....
Un necunoscut.
Dar viața merge înainte,
Capul sus privirea-n față,
Chiar de niciodată nu voi putea uita,
Acea dulce privire...privirea ta,
Încerc să lupt cu amintirile,
Încerc să uit de tine,
Mă zbat, lupt, vreau să șterg ce e în trecut,
Lupt cu al iubirii scut.
Acum scrisoarea de dragoste în care gingaș îmi spuneai,
Cât de mult însemnam pentru tine, cât mă iubeai,
Stă aruncată peste teancul de scrisori,
O mai citesc...mai plâng alteori.
Mi-e dor de tine, iubitul meu,
Aș vrea din nou, în toamna asta,
Plopul în care de ploaie ne ascundeam,
Cerul întunecat, norii ce ploaie vesteau,
Să ne zâmbească din nou...