la poalele neputinței se rostogolesc capete
un călău la bustul gol se odihnește
fumează o țigară
își șterge satârul pe blugii levi’s
așteaptă pauza de masă
ar bea o bere rece
își scrie raportul de activitate
umbra lui așterne cenușă peste fruntea deluroasă
încercată a lunii

cerul
o pleoapa închisă izbită de țipetele celor ce luptă orbește
de regulă, prietene, dușmanii nu au chip
iar trădătorii au doar o profesie

mă plimb în patria roșie a nerăbdării sângelui
înarmată
marfă paletată
fișier codat
strânsă până-n dinți
compactată
submarin într-o mare de șampanie roșie
însoțită de toate amintirile
câini credincioși cu blana roasă
de războaiele firii
tot ce este al meu este cu mine
de-ar fi atât de simplu
domnilor chirurgi esteticieni
tehnicieni de război
din întreaga lume

dar

de voi cădea răpusă
voi cădea prea adânc în mine
toți purtăm în noi gaura neagră
a propriei sinucideri
propriei renașteri.