Eu îți vorbeam de iubire
tu
îi dădeai zor cu
Fâșia Gaza
te durea de ea cum mă doare pe mine
de calea ferată
din Patagonia
zadarnic încercam să te-aduc mai aproape
Fâșia Gaza era mai presus de durerea
pe care-o găzduiam în pântece

s-au rupt cu troznet
crengile unui pom
o vrabie-și luase zborul
încă te mai ascultam
admirând mantia
de lașitate
pe care-o aruncai peste vise

și n-am înțeles de ce
brusc
se-ntunecase…