nu se limpezise bine de ziuă
cînd el ne spuse
hai faceți focul puneți repede apa la încălzit dați cuțitele pe tocilă
negura avea mirosul leșios al înfrîngerii
ceva între damful de fum acru și sudoare
sunetele picurau barbare colț după colț
mîncam triști jumări de ouă cu telemea
în anu' ăla era un frig de crăpau pietrele ne spunea
nu văzusem niciodată o piatră despicată de ger
nimeni nu-l asculta
ne imaginam cuminți cum va fulgera lama
dar lama nu mai cădea
cădeau în schimb fulgi împestrițați albi-cenușii ca penele bibilicii
și culmea parcă răsărise bolnav soarele
iar noi amorfi sub iarna nehotărîtă
cu sîngele pulsînd în buricele degetelor
nu îndrăzneam să ne clintim privirile
fascinați de gesturile ritualice ale bătrînului
așteptam guițatul