Totul se dărâmă, totul se sfarmă
De parcă temelia noastră
Turnată în beton se transformă
Ușor câte ușor în fire de nisip
Ce cad încet dar sigur către abis.
Totul este acum un (ne)sigur vis
Și mă uit la poza noastră
(acum fără ramă)
Oh...ce ochi ai
Þi-am spus vreodată că ochii tăi căprui
Sunt pământul în care vreau să mor
Când lumea această și razele Soarelui
Și-ale lunii, și stelele, și toate mă dor ?

Nu...